Archives du mot-clé Roumanie

11336062245_51ff6ecb62

Les photographies de Costică Acsinte dans le domaine public

 

Né le 4 juillet 1897 dans le petit village de Perieti en Roumanie, Costică Acsinte avait été photographe de guerre pendant la première guerre mondiale. A son retour il avait ouvert un studio photographique “Foto Splendid C. Acsinte” dans la ville de Slobozia où il est mort à l’âge de 87 ans en 1984. Depuis le 23 juin 1991 l’ensemble de ses photographies appartient au domaine public suite au décret n°321/1956 et la loi n°8/1996.

En 1985 le musée d’histoire de la région de Ialomita a acquis plus de 5000 photographies du studio de Costică Acsinte, prises entre 1935 et 1945 et en 2007, 300 de ses clichés de la première guerre mondiale : 10% de ces photographies ont été numérisées et archivées avec le soutien du Musée Ialomița County History. Elles sont désormais  accessibles en ligne etFlickr the commons en valorise une partie sur son site en 21 sets depuis novembre 2013.

Costică Acsinte nous a laissé des traces d’une extrême beauté de la vie en Roumanie au cours du 20ème siècle, allez voir ces images qui font rêver, elles sont librement utilisables.

Crédits photographique : montage de la page Flickr The Commons qui présente les collections Costică Acsinte, domaine public.

Practica la Fonoteca MMSH : à propos de La Cité Radieuse din Marsilia

În calitatea pe care o am de sociolog, bursier postdoctoral al Academiei Române – Filiala Iași, fiind totodată și cadru didactic la Universitatea Petre Andrei din Iași, am decis să efectuez în luna august 2011 un stagiu de documentare în străinătate. Subiectele mele de cercetare se concentrează în principal pe sociologia comunităților iar în cadrul proiectului Filialei Iași a Academiei Române tema mea este formulată astfel: O perspectivă comunitaristă asupra vieții sociale în spațiul urban românesc. Mecanisme de instituire și de perpetuare a disfuncțiilor sociale.

Conceptul arhivelor de teren mi s-a părut întotdeauna extrem de atrăgător. Orientat în ultimii ani cu precădere spre studii în care utilizez majoritar date cantitative, am considerat oportun să echilibrez puțin abordarea și să îmi îndrept atenția către abordări care favorizează datele de tip calitativ. În mod natural aceasta m-a condus către fonoteca din cadrul Casei Mediteraneene a Științelor Omului unde am contactat-o pe d-na Veronique Ginouves, un profesionist pasionat al Arhivelor sonore.

Diversitatea și complexitatea datelor existente în cadrul fonotecii sunt deosebite. La dispoziția cercetătorilor se află peste 5.000 de ore de arhivă. Aceasta poate fi descurajant dacă încerci să identifici singur dosarul care te-ar putea ajuta cel mai mult în demersul tău. După ce ce i-am indicat zona mea de interes profesional pentru acest stagiu, Veronique Ginouve mi-a pregatit un dosar care s-a potrivit excelent și îi multumesc foarte mult pentru asta. Dosarul este legat de „unitatea rezidențială” Cité Radieuse din Marsilia, prima dintre cele 5 asemenea construcții realizate după planurile și în viziunea arhitectului Le Corbusier. Acesta propunea o construcție gândită să ofere oportunitatea dezvoltării unei vieți sociale bogate pentru rezidenți, o soluție pentru generarea spiritului comunitar într-o clădire tipic urbană. De altfel, anchetele sunt cu atât mai originale cu cât ele nu au fost realizate în cadrul unui program de cercetare așa cum se întâmplă cel mai adesea ci de către o persoană care a dorit să patrimonializeze memoria acestui proiect arhitectural și a primilor rezidenți.

Este vorba despre o serie de interviuri realizate de Serge Mercier (fotograf de presă) cu Suzane Lherisson, Președinte de onoare al Asociației Rezidenților din Unitatea Rezidențială Cité Radieuse din Marsilia. Trebuie specificat că la toate întâlnirile, cu excepția uneia, a fost prezentă și o a treia persoană care a fost la un moment dat Președinte al Asociației rezidenților din unitatea rezidențială Cité Radieuse din Marsilia. De cele mai multe ori acționează ca intervievator, dar uneori ca subiect. Este revelator faptul că toți cei trei locuiesc în Cité Radieuse. Dacă subiectul este dintre primii locatari (1952), cealaltă doamnă a venit în 1999 (informație de asemenea dedusă din context) în timp ce intervievatorul este locatar din 2001.

Dosarul constă dintr-o serie de 17 fișiere audio digitale care însumează un total de 25h00m15s înregistrate pe parcursul mai multor săptămâni din vara anului 2009. Subiectul principal al anchetei este cu totul exceptional: practic timp de decenii, Suzane Lherisson s-a dedicat Asociației și în general vieții comune în Cité Radieuse. A păstrat tot ceea ce a avut legătură cu imobilul și cu Asociația încă de la debutul locuirii care s-a petrecut în anul 1952. Astfel, bazându-se pe o memorie care nu o trădează câtuși de puțin nici la o vârstă înaintată, ca de altfel și pe arhiva personală, subiectul ne oferă o imagine consistentă și cuprinzătoare a ceea ce a însemnat și înseamnă locuirea în Cité Radieuse.

Pentru mai multe aspecte de natură tehnică, epistemologică și metodologică puteți consulta notele și observațiile pe care le-am redactat în cadrul materialului fiche corpus. Tot acolo am indicat și o serie de alte surse utile pentru informarea pe acest subiect.

Sarcina mea a fost una dublă. Pe de o parte, am realizat o tratare primară a datelor din fișiere pentru a permite altor cercetători interesați să le consulte cu mai multă ușurință. Astfel, am identificat în fiecare fișier în parte și am indicat corespunzător temele relevante și intervalul în care acestea sunt abordate. De asemenea, am completat o fișă standard pentru fiecare fișier în parte ce cuprinde și un succint rezumat al informațiilor conținute. Pe de altă parte, am realizat o analiză secundară a datelor respective din perspectiva temei mele de cercetare. Întrebarea esențială la care am căutat răspuns a fost legată de gradul în care s-a materializat viziunea inițială a lui Corbusier referitoare la apariția semnificativă a spiritului comunitar în acest imobil dar nu voi dezvolta aici subiectul pentru că o voi face într-un articol dedicat ce va apărea în toamna viitoare.

Dosarul oferă cercetătorilor posibilitatea de a înțelege mai bine funcționarea vieții asociative într-un complex locativ atât de special precum Cité radieuse. Amploarea și profunzimea prezentării sunt rarisime. Avem de-a face atât cu aspecte ce țin de istoria vieții pentru o durată de depășește 6 decenii cât și cu elemente care evidențiază maniera de inițiere și dezvoltarea unei Asociații de locatari cu o anvergură ce depășește cu mult inițiative similiare. Avem și aici imaginea unui demers pe peste 5 decenii și o înlănțuire de întâmplări interesante și de personaje remarcabile. Regăsim informații despre viața obișnuită în complex, despre activitățile prilejuite de diversele sărbătoriri, despre maniera de conturare a interacțiunii dintre rezidenți, despre initiativele de dezvoltare la fel ca și despre cele de prezervare, despre influența amenajării spațiului asupra relațiilor fie dintre membrii familiei fie dintre vecini ș.a.m.d.

Este totodată o pledoarie implicită deosebit de convingătoare pentru importanța implicării în activități colective care exced spațiul propriei locuințe pentru a se evita degradarea spațiului colectiv.

Am beneficiat în cadrul acestui stagiu de o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea mea profesională și vreau să mulțumesc încă o dată dnei Veronique Ginouvès pentru tot ceea ce face în cadrul fonotecii. Practic numele domniei sale devine încet-încet sinonim cu cel al fonotecii iar asta spune enorm despre entuziasmul neștirbit și profesionalismul impecabil de care dă dovadă. Un cuvânt de mulțumire și pentru Corine, coleg de birou întotdeauna atent și dedicat.

Notă – fotografiile La cité Radieuse, juin 2011 –  Véronique Ginouvès , Tudor Pitulac, Corinne Cassé, août 2011.

Billet en français : http://phonotheque.hypotheses.org/5443

Blog post in englishhttp://phonotheque.hypotheses.org/5470

Autor : Tudor Pitulac (tudorpitulac[at]yahoo[dot]com)

 

A documentation internship by Tudor Pitulac : about La cité Radieuse in Marseille

As sociologist, postdoctoral research fellow of The Romanian Academy, Iasi Branch, and also as professor at the Petre Andrei University of Iasi, I have decided to take a documentation internship abroad, in August 2011.

My research subjects concentrating mainly on the sociology of communities, for the project developed within the Iasi Branch of the Romanian Academy, the theme is formulated as it follows: A communitarian perspective on the social life in the Romanian urban space. Mechanisms for the establishment and perpetuation of social dysfunctions.

The concept of land records seems to me very attractive. In the recent years I have been developing my work mainly based on quantitative date, so I thought appropriate to balance my approach, by reorienting my research on some qualitative data as well. Naturally this leads me towards the MMSH’s phonoteque where I got in touch with Mrs. Veronique Ginouves, a passionate professional of these special types of records.

The diversity and complexity of the data kept within the Sound Archives are very special. The researchers finds here more than 5000 hours of archives. This could be quite discouraging if someone has to find by themselves the files they are interested in. After I indicated to Mrs. Veronique Ginouves my interest area for this internship, she prepared for me a folder which matched excellently my research topics and therefore I thank her very much.

The folder contained documents regarding the ‘residential unit’ Cité Radieuse from Marseille, first of such 5 constructions, realized after the architect’s Le Corbusier plans and vision. He would propose o construction designed to offer the setting for a productive social life for its residents, a suitable background for the community spirit to flourish in a proper urban building. The records are very original as they are not developed in the framework of a reaserch program as usual but by a person interested in keeping the memory of this architectural project and of the first of its residents.

These documents comprised of a series of interviews taken by Serge Mercier (press photographer) with Suzane Lherisson, Honorary President of the Association of Residential Unit Residents in Cite Radieuse in Marseille. It must be specified that at every meeting, except one, there was a third person participating, she is being former President of the Association of Residential Unit Residents in Cite Radieuse in Marseille. Most of the times she acts as an interviewer, but sometimes she is the subject. It is important to mention that all three live in Cité Radieuse. The subject is one of the first residents (1952), the other woman came in 1999 (information inferred from the text), while the interviewer is a resident of Cité Radieuse since 2001.

The folder consists of 17 audio digital files, which account for a total of 25 hours and 15 seconds recorded during several weeks in the summer of 2009. The subject is an exceptional one for this matter. Practically, for decades Suzane Lherisson dedicated her time to the Association and to common life in Cite Radieuse. She kept every document or file referring to the building and to the Association, since she began living there in 1952. Hence, supported by a very good memory that does not betray her not even at a very old age, the subject offers the reader a consistent and comprising image of what meant living in Cite Radieuse.

For more technical, epistemological and methodological details, one can consult the notes and comments written in the document fiche corpus. In the same document I also suggested some other useful references on the same topic.

During this documentation period I fulfilled a double task. On one hand I made a primary analysis on the data from these files, so other researchers interested in this field could access them more easily. Thereby, I identified and indicated every relevant theme from each file and the time period in record to which they refer. Also, I completed a standard form for each file, which includes a brief summary of the information contained. On the other hand, I conducted a secondary analysis on the data from the perspective of my research topic mentioned above. I sought to answer the question regarding the degree to which materialized Corbusier’s vision for the emergence of significant communitarian spirit in this type of building but I shall not develop the subject here, as I will dedicate a special article for this topic next fall.

The folder offers the researchers the possibility to acknowledge extremely useful information on associative life in a particular residential complex. Breadth and depth of the presentation are quite rare in this research field. One encounters elements of life history for a period of over six decades, and with components that highlight the manner of initiation and development of a large housing association that far exceeds similar initiatives. These files offer the overview of a process developing in over five decades, with interesting stories and remarkable characters. One finds information about the ordinary life in the building complex, about the various activities celebrating the anniversaries, about the manner in which residents interact, about the development and preservation initiatives, about the influence of the spatial arrangements on relations between neighbors or family members, etc.

It is also an extremely convincing pleading for the importance of involvement in collective activities beyond the own living space, in order to avoid the atrophy of the collective space.

During this internship I enjoyed a great opportunity for my professional development and I want to thank again to Mrs. Veronique Ginouves for everything she does in this institution. Practically, her name becomes gradually synonym to the Sound Archives’ name, saying a lot about her enthusiasm and impeccable professionalism. Also, I shall thank Corine, a very attentive and dedicated office colleague.

Author : Tudor Pitulac (tudorpitulac[at]yahoo[dot]com)

Blog post in French : http://phonotheque.hypotheses.org/5443

Post în româna :http://phonotheque.hypotheses.org/5491

 

Photos : Tudor Pitulac at the Phonothèque, August 2011.

 

Compte-rendu de stage : à propos de la Cité radieusede Marseille

En tant que sociologue, boursier post-doctoral de l’Académie Roumaine – Filiale de Iasi[1] –, étant en même temps enseignant à l’Université Petre Andrei de Iasi, j’ai décidé d’effectuer pendant le mois d’août 2011 un stage de documentation à l’étranger. Mes sujets de recherche portent principalement sur la sociologie des communautés et dans le cadre du projet de la Filiale de Iasi de l’Académie Roumaine en sociologie urbaine, mon sujet est ainsi formulé : Une mise en perspective communautariste de la vie sociale dans l’espace urbain roumain. Mécanismes d’institution et de perpétuation des dysfonctionnements sociaux.

Le concept des archives de terrain m’a toujours semblé extrêmement attractif. Dans le cadre de mes recherches, j’ai jusqu’ici utilisé majoritairement des données quantitatives. Aussi, il m’a semblé opportun d’équilibrer mon approche en m’intéressant aux enquêtes qualitatives. Je me suis ainsi tourné tout naturellement vers la phonothèque de la Maison méditerranéenne des sciences de l’homme où j’ai pris contact avec Véronique Ginouvès, une professionnelle passionnée par les Archives sonores.

La diversité et la complexité des données existantes à la phonothèque de la MMSH sont nombreuses puisqu’elle met à la disposition des chercheur plus de 5000 heures d’archives : pour un stage court cela peut être décourageant si l’on tente d’identifier tout seul le corpus le plus intéressant à traiter en fonction de sa spécialité. Véronique Ginouvès m’a proposé de travailler sur un corpus en lien avec mon domaine d’expertise, et je l’en remercie. Il s’agissait d’un ensemble d’enquêtes concernant « l’unité résidentielle » Cité Radieuse de Marseille, première des cinq constructions architecturalement identiques réalisées selon les plans et la vision de l’architecte Le Corbusier.

Celui-ci proposait à l’époque une construction capable d’offrir l’opportunité du développement d’une vie sociale riche pour les résidents, une solution pour la création d’un esprit communautaire dans un bâtiment typiquement urbain. Par ailleurs, ces enquêtes étaient assez originales puisqu’elles n’avaient pas été enregistrées dans le cadre d’un programme de recherche comme c’est le plus souvent le cas  à la phonothèque de la MMSH mais par un citoyen soucieux de patrimonialiser la mémoire de ce projet architectural et de ses premiers habitants.

Cette série d’entretiens a été réalisée par Serge Mercier, journaliste photographe de presse, auprès de Suzane Lherisson, Présidente d’honneur de l’Association des Résidents de l’Unité Résidentielle Cité Radieuse de Marseille. Excepté pour l’une d’entre elles, les enquêtes sont enregistrées en présence d’une tierce personne résidente, intervenant secondaire, et elle-même ancienne Présidente de l’Association des résidents. Cette dernière accompagne l’enquêteur, mais elle intervient parfois en tant qu’ancienne habitante. Un des paramètres significatifs de ces enquêtes est d’ailleurs que les trois interlocuteurs habitent tous la Cité Radieuse. D’après ce que nous avons déduit du contexte d’enquête, le sujet principal a habité « Le Corbu » à l’époque des premiers locataires (1952), la seconde s’est installée en 1999, l’enquêteur étant locataire depuis 2001.

Le corpus est constitué de 17 fichiers audio numériques, totalisant 25 heures 15 minutes, enregistré sur plusieurs semaines au cours de l’été 2009. Le témoin au centre des entretiens est unique : pendant des décennies, Suzane Lhérisson s’est consacrée à l’Association et en général à la vie commune de la Cité Radieuse. Elle a conservé toutes les archives de l’Association dès 1952, au tout début des logements mais en a constitué également autour de la construction de l’immeuble. Bénéficiant d’une mémoire infaillible, même à un âge avancé, et s’appuyant sur ses archives personnelles, elle nous offre une image précise et étendue sur ce que peut être l’expérience d’habiter dans la Cité Radieuse.

Pour les aspects de nature technique, épistémologique et méthodologique, vous pourrez consulter les notes et les observations rédigées  dans la fiche corpus présentant les enquêtes qui sera mis en ligne sur la base Ganoub. J’ai indiqué aussi une série d’autres sources utiles sur ce sujet.

Ma mission a été double. D’une part, j’ai réalisé une approche primaire sous forme d’écoute linéaire des données sonores pour permettre aux autres chercheurs de les consulter plus facilement. J’ai ainsi identifié dans chaque fichier des séquences thématiques et créé des séquences chronothématiques, saisi une fiche standard pour chaque fichier avec un résumé succinct des informations signalétiques. D’autre part, j’ai réalisé une analyse secondaire des données dans la  perspective de mon thème de recherche en abordant  la question de l’apparition significative de l’esprit communautaire et sa matérialisation dans cet immeuble. Je l’aborderai dans un article à paraître à l’automne prochain.

Ce corpus est l’occasion, pour les chercheurs, de mieux comprendre le fonctionnement de la vie associative dans un complexe locatif aussi particulier que celui de la Cité radieuse. L’ampleur, la précision et la profondeur de ces informations sont vraiment rares. Il y est question d’une histoire de la vie quotidienne sur plus de 6 décennies et du récit de la création et du développement d’une vaste Association de locataires qui dépasse les initiatives similaires. Y sont aussi dépeints un enchaînement d’évènements intéressants et de personnages exceptionnels. Nombre de moments de la vie quotidienne dans le complexe y sont décrits : fêtes diverses, vie scolaire et sportive, interaction entre les résidents, initiatives de développement et de préservation, influence de l’aménagement de l’espace sur les relations, qu’il s’agisse des relations entre  membres d’une même famille ou entre voisins… Ces entretiens sont aussi, de façon sous-jacente, une véritable plaidoirie pour l’implication des citoyens dans des activités collectives, hors de l’espace de son propre logement car ils évitent la dégradation de l’espace collectif.

J’ai bénéficié au cours de ce stage d’une excellente opportunité pour mon développement professionnel et je veux remercier encore une fois à Véronique Ginouvès pour tout ce qu’elle fait au sein de la phonothèque et qui fait preuve d’un professionnalisme impeccable. Un grand merci à Corine aussi, une collègue de bureau toujours très attentive et dévouée.

 

Auteur : Tudor Pitulac

Contact : tudorpitulac[at]yahoo[dot]com

Blog post in english : http://phonotheque.hypotheses.org/5470

Post în româna : http://phonotheque.hypotheses.org/5491

Note – Photographie réalisée dans le cadre de ma visite effectuée à la Cité Radieuse le 14 août 2011.

 


[1]          Iasi est, en Roumani, le chef-lieu de la région de Moldavie.

Ceremonia de căsătorie în Ţara Oasului : nou corpus disponibil la Fonoteca (MMSH, Aix-en-Provence)

În februarie 2011, etnologul Danielle Musset,1 a depus la Fonoteca de la MMSH anchetele de teren realizate pentru teza sa de de doctorat având ca subiect Ceremonia de căsătorie în Moişeni, România 2. Corpusul anchetelor, cu o durată totală de cinci ore, conţine două interviuri cu locuitori din Moişeni,  cântece, dansuri tradiţionale, ritualuri şi peisaje sonore din timpul nunţii. În cadrul practicii obligatorii pentru validarea anului 2 de master numit Monde du livre, am avut ocazia de a documenta cele 41 anchete de teren înregistrate între anii 1974-1977. Corpusul constituit este consultabil în baza de date Ganoub a Fonotecii.

Aceste anchete au fost înregistrate în Țara Oaşului (nord-vestul României),  în Moişeni, Huţa şi Bixad, sate din judeţul Satu Mare, într-o zonă încă puţin studiată în anii 70. În timpul unui voiaj, această zonă a atras curiozitatea etnologului Danielle Musset care s-a hotărât să studieze această piesă fundamentală a vieţii rurale, imediat influenţată atât de evoluţia mentalităţilor cât şi de orice altă schimbare a societăţii ((Danielle Musset, Le mariage à Moişeni, Roumanie, coll. Etudes et documents balkaniques, vol.3, Laboratoire d’Anthropologie sociale, Paris, 1981, p. 1)) care este nunta. Lucrarea a avut ca obiectiv studiul riturilor şi tradiţiilor nupţiale , dar şi acela de a cerceta manifestarea raporturile dintre sexe3.

Doi bărbaţi ne împărtăşesc  momentul propriei nunţi,  povestind cum se desfăşoară şi explicând unele tradiţii. Informatorii detaliază funcţiile  şi intervenţiile diferitelor personaje ale ceremoniei: starostele4, stegarul5, socăciţa6, mirii, naşii. Înregistrările cântecelor, dansurilor, ritualurilor şi a ambianţei din timpul nunţii devin ecoul celor două interviuri, completându-le în acelaşi timp. Casetofonul a surprins atmosfera petrecerii,  pus în funcţiune în numeroase reprize,  chiar şi în timpul deplasării cortegiului spre biserică. Putem asculta chiuituri ale feciorilor şi fetelor din timpul dansurilor, replici ale actorilor nunţii, dialoguri între nuntași, strigatul darului… Cercetătorul a studiat  și activitățile sociale: ca șezătorile sau primirea feciorilor în zi de sărbătoare la Moișeni. Putem asculta cântece interpretate numai de voci feminine, cântece pline de tristețea miresei ce va părăsi casa părintească, despre căsătoria din dragoste sauabordând statutul femeii căsătorite, etc. Pentru o mai bună întelegere a elementelor de literatură orală, comentariile înregistrărilor conțin unele versuri transcrise în română și traduse în franceză. În timpul acelorași șezători, puteți de asemenea asculta melodiile ondulatorii ale fluierelor populare..

Documentarea acestor arhive s-a realizat în colaborare cu doamna Danielle Musset care a avut bunăvoința de a reveni asupra propriilor notițe de cercetare. Fiecare descriere a înregistrărilor ce redau tradiții conține trimiteri la volumul 3 al revistei de Studii şi documente balcanice, lucrare7 pe care autoarea a depus-o odată cu înregistrările. Volumul conține transcrieri și traduceri ale discursurilor de rămas bun (Bulciugul miresei ; Bulciugul mirelui).

Așadar de ce încearcă socăcițele sa vândă nașului găina îndelung pregatită ? Cum se face negocierea ? Sau mai important: înainte sau după Jocul colacilor ?8. Lucrarea lui Danielle Musset și ascultarea înregistrărilor sunt elemente interesante pentru reconstituirea unei realităţi est-europene, o lume probabil demult dispărută – dacă ne gândim la efectele globalizării.

Fotografiile din articol aparțin cercetătorului Danielle Musset, autor al tezei Le mariage en Pays d’Oaș (nord-ouest de la Roumanie) au début des années 1970.

Varianta articolului în franceză: http://phonotheque.hypotheses.org/4761

  1. Danielle Musset este în prezent directoareaMuzeului Salagon []
  2. Această teză a fost scrisă sub îndrumarea lui Paul Henri Stahl şi susţinută în iunie 1978, la Şcoala de  Inalte Studii Sociale (EHESS) din Paris []
  3. Ibidem []
  4. Starostele, cuvânt învechit şi regionalism tradus în franceză prin meneur de jeu (conducătorul ceremoniei), care în contextul nunţii desemna persoana trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva, adică pețitorul. []
  5. Stegarul este tradus din româna ca porte-drapeau. Aici este vorba de steagul la nuntă, un drapel cu clopoţei. []
  6. Socăciță este cuvânt învechit  şi regionalism pentru bucătărese. În cadrul nunţii erau cele care se ocupau de pregătirea felurilor de mâncare şi a unei găini special preparate pentru a fi negociată cu naşul. []
  7. Această lucrare se va regăsi în catalogul Bibliotecii MMSH []
  8. [explicația în limba franceză a cuvântului "colaci"] []

Alina Zaharia

Professeur de français en Roumanie, titulaire d'un master de Réclame et Publicité de Bucarest, Alina Zaharia suit à présent les cours du Master Monde du Livre à Aix en Provence.

More Posts

Enquêtes orales sur le mariage dans la région d’Oas (Roumanie) : un nouveau corpus sonore disponible sur la base de la Phonothèque (MMSH)

En février 2011, l’ethnologue Danielle Musset,1 a déposé  à la Phonothèque de la MMSH ses enquêtes de terrain enregistrées dans le cadre de sa thèse de doctorat portant sur Le mariage à Moişeni, Roumanie2. Le corpus – d’une durée de cinq heures – contient deux entretiens avec des habitants de Moişeni,  des chants au cours de deux veillées, des chansons et des danses exécutées tout au long de la cérémonie du mariage, ainsi que des paysages sonores pendant les rituels et le bal de noce. Dans le cadre de mon stage pour le Master 2, Monde du livre, j’ai documenté les 41 enquêtes qui constituaient ce corpus enregistré entre 1974-1977. Elles sont désormais accessibles sur la base Ganoub de la Phonothèque.

Ces enquêtes ont été enregistrées dans le nord-ouest de la Roumanie,  à Moiseni, Huta et Bixad, trois villages du Pays d’Oas, dans le département Satu Mare, une zone encore peu étudiée dans les années 1970. Aiguillonnée par sa curiosité d’ethnologue, Danielle Musset au cours d’un de ses voyages dans cette région a décidé d’étudier l’un des rouages fondamentaux de la société paysanne, sensible à l’évolution des mentalités et aux changements sociaux3, le mariage. Au-delà de l’étude de ce rite, l’ethnologue a voulu aussi voir dans quelle mesure le mariage peut être révélateur des rapports qui existent entre les sexes4.

Ainsi, deux hommes nous font partager leurs noces en nous décrivant le déroulement avec de nombreuses explications. Ils détaillent les fonctions et les interventions de tous les acteurs de la cérémonie : le staroste5, le stegar6, la socacita7, les mariés, les parrains. Des enregistrements de chansons, danses, rituels et ambiances sonores lors de trois mariages se font l’écho de ces deux récits et les complètent. Le magnétophone a été mis en marche pour capturer l’atmosphère de la fête lors du déplacement du cortège nuptial vers l’église. On y entend des cris pendant les danses de jeunes garçons ou de jeunes filles, des séries de dialogues entre les différents acteurs du mariage, des dialogues pendant le bal de noces, l’annonce des cadeaux pour les marié s…  L’enquêteur ne s’est pas concentré seulement sur le mariage, mais aussi sur des activités sociales : des veillées et la réception des filleuls lors d’une fête à Moişeni.  Lors d’une des veillées, on peut entendre des chants interprétés uniquement par des femmes, reprenant la tristesse de la mariée qui devra quitter la maison parentale, le mariage d’amour, le statut de la femme mariée, etc. Pour donner des éléments de compréhension de cette littérature orale j’ai inséré certains vers en langue roumaine de ces chansons, accompagnés d’une traduction dans les résumés. Toujours enregistrées dans le cadre de veillées, vous pourrez entendre également des mélodies ondulatoires émises par des délicates flûtes paysannes.

L’analyse documentaire de ces archives s’est effectuée en collaboration avec Danielle Musset qui a bien voulu se replonger dans ses recherches antérieures. J’ai signalé pour chaque œuvre ou chaque élément du rite, les transcriptions qui se retrouvaient dans sa thèse publiée dans le volume 3 de la revue Études et documents balkaniques qu’elle a bien voulu déposer8 avec le corpus des enquêtes. Le même volume contient aussi des transcriptions et des traductions des oraisons enregistrées (Bulciugul miresei ; Bulciugul mirelui).

Alors pourquoi les socăcițe essaient de vendre au parrain des mariés une poule mitonnée ? Comment la négociation a-t-elle lieu ? Quand donc les invités vont-ils commencer à danser Jocul colacilor [la danse des gimblettes]9. La lecture de la thèse de Danielle Musset et l’écoute de ces enregistrements vous donne de nombreux éléments pour reconstituer ce monde est-européen, probablement révolu avec la mondialisation.

Crédits photographiques: Danielle Musset, Le mariage en Pays d’Oas (nord-ouest de la Roumanie) au début des années 1970

  1. Danielle Musset est actuellement directrice du Musée de Salagon []
  2. Cette thèse a été  soutenue sous la direction de Paul Henri Stahl, en juin 1978 à l’École des hautes études en sciences sociales de Paris []
  3. Danielle Musset, Le mariage à Moişeni, Roumanie, coll. Etudes et documents balkaniques, vol.3, Laboratoire d’Anthropologie sociale, Paris, 1981, p. 1 []
  4. Ibidem []
  5. Le staroste, qui dans le contexte du mariage est traduit comme meneur du jeu ou de la cérémonie, est un mot ancien et un régionalisme désignant la personne qui faisait l’intermédiaire, entre les deux familles des futurs mariés, pour la demande en mariage. Elle était chargée d’aller faire la demande en mariage dans la famille de la jeune-fille de la part du garçon. []
  6. Le stegar est traduit du roumain par porte-drapeau. Ici il s’agit du drapeau de mariage, une bannière avec des grelots. []
  7. Socăciță est un mot ancien du roumain et un régionalisme pour désigner les cuisinières. Dans le cas du mariage, elles avaient la responsabilité de préparer le repas de noce et la poule pour laquelle s’engageait toute une négociation avec le parrain. []
  8. L’ouvrage va être catalogué et sera consultable à la Bibliothèque de la MMSH []
  9. Le mot colaci a été traduit du roumain par les gimblettes, pâtisserie en forme d’anneau. Le colac roumain préparé pour les fêtes est une sorte de pain rond torsadé. []

Alina Zaharia

Professeur de français en Roumanie, titulaire d'un master de Réclame et Publicité de Bucarest, Alina Zaharia suit à présent les cours du Master Monde du Livre à Aix en Provence.

More Posts